Niste oameni de stiinta (doi imigranti in UK) se jucau in laborator:
- au dezlipit o banda adeziva de pe un grafit (mina de creion); pe banda a ramas o parte din mina de creion (fulgi de grafit).
- au lipit o alta banda de prima si au dezlipit-o (impreuna cu alti fulgi de grafit); au subtiat astfel stratul de mina de creion, au dizolvat banda adeziva si s-au uitat la microscop: au descoperit grapenul {singurul material 2D al omenirii}.
In 2010 tinereii astia au luat Premiul Nobel.
Cica grapenul:
- are grosimea unui atom (care e de ordinul nm = milionimi din metru)
- e mai dur de 300 de ori decat otelul si chiar decat diamantul {asta cred ca e o exagerare; doar Chuck Norris e mai dur decat diamantul}
- conduce curentul mai bine decat cuprul
- e cam transparent, etc
Care e distractia in descoperirea asta?
Ca vor baietii sa faca orice din el (telefoane subtiri cat o coala, transparente si foarte rezistente, TV-ul flexibile, avioane, procesoare, panouri solare, etc)?
Nope.
Ce e interesant e ca de 2 ani a pornit vanatoarea cercetatorilor:
- peste 7.000 de cereri de brevete din toata lumea au fost facute in 2012
- pe langa zecile de milioane de euro/lire bagate in cercetare de fiecare centru mai smecher din Europa/Asia/SUA, UE aloca 1 miliard euro pt asta.
Fuck, yeah!
[sursa]
.dini, “fiu-miu rupe asa usor minele la creion …si are aproape 3 ani! te pomenesti ca o fi un Hercule! auzi …cica rupe un material de 300 de ori mai puternic ca otelul ….pai cand o fi major ce naiba o sa mai faca?”
De la “hm, curios…” (sau mai rarul “evrica”) pana la primul produs comercial pot sa treaca si 40 de an.
Gasirea bosonului Higgs a costat mult mai mult, 3 miliarde de lire sterline fiind doar LHC-ul de la CERN, si nici macar nu se banuieste ce s-ar putea face cu el.