Prejudecati cognitive care ne fac irationali

In primul rand e vorba strict de prejudecati cognitive. Trecem repede peste alea simple de observat cum ar fi:

• Prejudecati datorate unui conflict de interese
  Sunt partinitor pentru ca am un beneficiu ascuns (ma intereseaza o persoana, banii, pozitia sociala, etc).
• Prejudecati culturale
  Nu o sa inteleg niciodata
  • stilul de viata robotic, lipsit de emotii al japonezilor
  • exactitatea si corectitudinea exagerate ale germanilor
  • superficialitatea si aroganta americanilor
  • primitivismul (blocajul) africanilor in razboaie locale, etc.
• Prejudecati de educatie
  Nu o sa inteleg niciodata
  • de ce parintii nostri, care au supravietuit multor lipsuri pana la Revolutie inca mai apara comunismul
  • de ce americanii sunt atat de mandri de democratie si o vad de departe ca singura solutie pentru o societate dezvoltata.
• Prejudecati de cercetare
  Atunci cand, vrand sa demonstrez ceva in urma unui experiment/analize/studiu, devin partinitor, alterand inconstient conditiile experimentului. De exemplu, daca fac un studiu social despre cat de inteligenti sunt romanii si avand o parere proasta despre noi, intreb 60 % oameni de la tara si 40 % oameni de la oras (imi motivez singur ca sunt mai multi oameni la tara); intreb oamenii de pe strada sau din magazine dupa-amiaza la 14:00 (cand sunt sanse sa intreb multi subiecti care nu au serviciu sau nu au studii medii/superioare), nu si din facultati, firme, institutii, etc.
• Prejudecata de inductie
  Atunci cand cred ca cea mai simpla solutie e si cea mai buna (exemplu: lama lui Occam) Exemplu: am o lista de numere. Incerc sa gasesc o corelatie intre ele. Gasesc una. Generalizez si cred ca e singura adevarata (pentru ca am gasit cea mai simpla corelatie intre numere; orice alt algoritm consider ca se bazeaza pe corelatia gasita de mine si ca e doar o dezvoltare a corelatiei). De fapt, nu sunt sigur ca e cea mai simpla corelatie si mai ales ca cea mai simpla corelatie e si cea mai buna. Si inca ceva, poate problema mea are multiple solutii, unele mai simple, altele mai complicate, dar la fel de valide si la fel de importante: cele complicate nu sunt bazate pe cele simple si nu pot fi reduse la ceva simplu. Prejudecata mea spune ca solutia cea mai simpla e, de fapt, o solutie complicata redusa la un minim.
• Prejudecati din media
  Atunci cand un jurnalist/producator de stiri decide ce evenimente sa urmareasca, ca stiri sa publice ca fiind importante pentru spectatori, de interes general. Crede ca stie ce vrea publicul sau ce i-ar trebui publicului sa stie. Crede ca publicul poate fi categorisit relativ usor si inteles in mare parte. Aici nu vorbim de manipulare, rea vointa, interese financiare. Aia e altceva deja.

Revin. Mai jos e o lista de prejudecati strict de gandire, nu  sunt legate de emotii. Si nu sunt nici erori de logica, sunt judecati proaste, limitate dar care ni se par valide.

1. Prejudecata de confirmare

Ne place să fim de acord cu oamenii care sunt de acord cu noi. De aceea vom vizita in mare parte  site-uri care exprima opiniile noastre, și ne vom imprieteni in  cea mai mare parte cu oameni care au aceleasi puncte de vedere și gusturi similare. Avem tendința de a nu lua in seama oamenii sau știrile care ne fac să se simtim inconfortabil sau nesiguri pe punctele noastre de vedere – ceea ce psihologul comportamental BF Skinner numeste disonanță cognitivă. Ma rog, disonanta cognitiva e explicata interesant aici. Este acest mod preferențial de comportament care duce la prejudecati de confirmare – actul de multe ori inconștient de a ne referi numai la acele perspective care alimenteaza opiniile noastre pre-existente, în timp ce, în același timp, ignoram sau respingem restul opiniilor – indiferent de cât de valabile sunt (ne amenință perspectiva noastra despre lume). Pana mea, internetul a contribuit cel mai mult la asta: gasesti usor doar ce vrei si nu mai iei in seama alte “viziuni”.

1. Prejudecata de grup

Seamana cu prejudecata de confirmare, dar, de data asta e legata de grupul din care facem parte. Intr-un fel, e legata de mostenirile noastre de pe vremea cand eram triburi. Si pe atunci secretia oxitocinei ne facea sa ne simtim high, sa ne cream legaturi stranse intre noi, in interiorul unui grup si sa ii respingem pe cei din afara grupului. Ai nostri erau simpatici, ai lor erau antipatici. Ce e trist e ca supraestimam valoarea propriului grup doar pentru ca facem parte din el.

1. Eroarea jucatorului

Incercam sa prevestim viitorul bazat pe trecut. Rau e ca ne bazam prea mult pe trecut, credem ca am inteles suficient si ca putem sa prevedem ce o sa urmeze. Exact ca un jucator oarecare, de zaruri, de exemplu: dupa ce arunca de 10 ori cu o moneda in sus si pica Marca, crede ca in sfarsit o sa pice si Banu’. Eventual tot de 10 ori. In realitate, sansele ca o moneda sa cada Ban sau Marca sunt intotdeaun 50-50%. Nu se modifica niciodata, indiferent de cat de multe ori a picat Marca sau de norocul nostru. Genul asta de prejudecata pozitiva ne face sa fim optimisti, sa credem ca o sa avem noroc de data asta. E vizibila foarte usor la inceputul unei relatii: Iti zici: “De data asta o sa fie altfel. El/ea se vor comporta diferit fata de fosta/fostul.” Siiiiiigur ca da….

De abia acum urmeaza astea misto:

1. rationalizarea dupa cumparaturi 
2. neglijarea probabilitatilor
3. observarea selectiva
4. prejudecata starii implicite
5. prejudecata negativa
6. efectul Bandwagon
7. prejudecata proiectarii eronate
8. prejudecata momentului actual
9. efectul de ancora

Revin…

---

[…
poza
…]