Cum imi dublez banii, Mr Mustache si premiul Nobel - I

Cum pot sa imi dublez banii sau sa ajung la dobanzi de 20 % in euro?

Situatie:

Nu am bani.
Daca am, am prea putini.
Daca am mai multi, nu economisesc mult. “Banu’n mana, nu-i minciuna”, “investesc” cumparand lucruri care ma fac sa ma simt bine (“O viata are omu”, nu?”).
Daca economisesc mult, o fac probabil prin depozite in Romania.
Daca folosesc depozite, probabil economisesc in RON.

O fi bine? Sa fac niste calcule arhi-cunoscute inainte de a ajunge in miezul problemei (si sa folosesc ceva expresii ca peer to peer lending, premiul Nobel, default):

Solutia A: Depozitele in lei:

cea mai mare dobanda a unui depozit in lei in Romania e 4.4 % / an. Dupa impozitare (16 %), raman cu 3.7 % / an.
nici macar depozitul pe 3 ani nu are o dobanda mai mare. Are dobanda de 3.7 % brut, deci 3.1 % net.
Un depozit de 1000 ron facut in ianuarie, mi-ar aduce un profit de 37 ron in decembrie. As avea 1037 roni la finalul anului.

Solutia B: Depozitele in euro:

cea mai mare dobanda e de 3.1 % / an brut, deci 2.6 % net.

Dezanvantaje:

cand schimb din lei in euro pierd cel putin 0.7 % din intreaga suma (am folosit cel mai bun curs al unei banci; astazi RIB are cel mai bun curs)
cand o sa schimb invers, din euro in lei o sa pierd cel putin 0.7 % din intreaga suma (am folosit cel mai bun curs al unei banci; pentru azi tot RIB are cel mai bun curs)
daca as vrea sa economisesc in euro as pierde cel putin cei 1.4 % (cand schimb din lei in euro si inapoi).
devalorizarea anuala a leului nu e catastrofica: 3.5% in 2013, 5.4 % in 2014.
presupun ca in 2015 devalorizarea o sa fie 5 %. Am doua situatii: cand devalorizarea ma ajuta cu 5 % sau cand ma ingroapa cu 5 %.

Solutia Bb):

Am ghinionul sa cumpar euro foarte scump si sa il vand foarte ieftin, exact in cele mai proaste doua momente din tot anul (minimul si maximul cursului valutar).
Fac un depozit in euro in Romania. Cei 1000 ron initiali ii transform in 219.92 euro (cel mai prost curs bancar de azi, 4.547). Dupa 1 an adaug dobanda de 2.6 % (adica 5.71 euro) si ajung la 225.63 euro. Ii transform din nou in lei, in momentul cel mai prost din tot anul (depreciere de 5% a leului la cursul BNR la care mai adaug diferenta dintre cursul BNR si cel mai prost curs al unei banci, 0.7%, deci 1 euro = 4.219 ron). Imi raman 952 ron din cei 1000 ron. Am pierdut cam mult prin investitia asta: 4.8 %.

Solutia Bc):

Am noroc sa cumpar euro foarte ieftin: din cei 1000 ron cumpar 221.97 euro (cel mai bun curs de azi, 1 euro = 4.505 ron). Dupa un an castig dobanda de 5.77 euro. Ajung la 227.74 euro. Am noroc si transform euro in lei la cel mai bun curs al anului: apreciere de 5 % a leului: 1 euro = 4.7 ron la care scad diferenta dintre cursul BNR si cel mai bun curs al unei banci. O pierdere de 0.7/2 = 0.35 % mi se pare rezonabila. Deci 227.74 euro * 4.684 = 1066.73 ron. Am castigat 6.6 % intr-un an de zile.

Primul rezumat:

printr-un depozit in lei de 1000 ron am castigat 37 ron intr-un an.
printr-un depozit in euro al sumei de mai sus am pierdut 48 ron (cel mai rau caz) sau am castigat 67 ron (cel mai bun caz).

Oare sunt si alte solutii?

Peer to peer lending e practica de a imprumuta persoane pe care nu le cunosti, prin intermediul unui portal fara a apela la o institutie financiara traditionala (banca, ifn-uri). Imprumuturile nu sunt garantate de stat cum sunt depozitele, de exemplu. Ma rog, asa era pana anul asta. Intre timp firmele care fac legatura intre imprumutat si cel care imprumuta au un rulaj atat de mare incat chiar si ei garanteaza imprumuturile. In USA, Lending Club-ul a avut o cifra de afaceri in 2014 de doar 6.8 miliarde USD, in UK Zopa a ajuns la 690 milioane de lire, RateSetter la 423 milioane, Funding Circle la 457 milioane. Merge treaba, right?

Foarte riscant, nu?

Poate nu:

De la 1 aprilie 2014, site-urile astea sunt reglementate, in sfarsit. Asa au ajuns sa iti garanteze eventualele pierderi (atunci cand un imprumutat nu isi plateste ratele)
Sumele imprumutate pornesc de la minim 10 lire. Firmele chiar imi recomanda sa imi fac un portofoliu de cel putin 100 de imprumutati. Astfel riscul ca cineva sa nu imi mai plateasca (intra in default) e acoperit de profitul de la ceilalti 99 datornici.
Pentru cei mai indrazneti, care nu se multumesc cu dobanzi de 5% / an, exista si sistemul de licitatie. Probabil asa a ajuns Mr Mustache la dobanzi de 20 %.
Apropo de Mr Mustache, exercitiul facut de el e chiar interesant:

Pana si interfata e simpatica: A,B,C, D, E, F, G = sunt ratingurile imprumutatilor (A = foarte de incredere, ofera dobanda mica; G = ofera o dobanda foarte buna, dar e riscant). Domnul din imagine a descoperit, de fapt ca e mult mai profitabil pe termen lung sa imprumuti pe cei de categoria D, E, F, G decat pe cei de categorie A. Ciudat.

Experimentul lui Mr Mustache e descris aici in detaliu. E suficient de interesant ca sa nu mai adaug un alt detaliu minor: nu iti poti deschide un cont bancar in UK online. Trebuie mers neaparat la ghiseu sau sa platesti 20 de lire. Pana si in Bulgaria e asa.

Fun stuff:
Unii castiga Nobel-ul pentru astfel de inventii: in 2006 economistul din Bangladesh Muhammad Yunus a castigat Nobel-ul pentru crearea micro-creditelor. A ajutat 8 milioane de familii.

[ sursa, sursa, sursa, sursa, sursa, sursa, sursa, sursa ]